O echipă de tineri români, pasionați de astroanutică, construiește primul satelit de observare open-source “Made in Romania”. Botezat SAT-1, va fi lansat pe orbită de Agenția Spațială Europeană (ESA).
„Satelitul studențesc” va avea misiunea de a observa vegetația și de a inventaria pădurile din România, cu scopul de a combate degradarea lor.
Tinerii sunt reuniți în Inițiativa Spațială Românească (ROSPIN), o organizație neguvernamentală care activează din 2019, din nevoia de a aduce educația spațială mai aproape de români.
Pentru asta, ROSPIN organizează cursuri, conferințe și competiții destinate elevilor de liceu și studenților. De altfel, oferă chiar și un program educațional pentru elevii de liceu pasionați de Spațiu.
Alex Daragiu a vorbit, la MyImpact, cu Sebastian Severin, Project Manager ROSPIN- SAT 1 și cu Iulia Tincă, Systems Engineer – Structure and Thermal Lead.
Ei au adus în studio și câțiva sateliți în miniatură. Deși sunt funcționali, ei nu vor fi lansați pe orbită, fiind vorba doar de modele didactice.
Alex Daragiu: Astăzi avem cu noi doi prieteni din generația Z care fac parte din ROSPIN, o organizație românească care se ocupă cu… sateliți. Avem sateliți pe masă! Explicați-mi puțin ce e pe masă, că sunt foarte curios.
Sebastian Severin: Sunt niște proiecte pe care, de obicei, le întâlnim la nivel de liceu. Sunt niște simulări de sateliți, ca să zic așa. Se cheamă CanSats. Ele trebuie să includă toate sistemele unui satelit adevărat într-o doză de suc.
N-o să ajungă vreodată pe orbită, dar e o demonstrație a faptului că putem face tehnologia mai mică, ușor de înțeles pentru elevi și care să încapă în ceva comun…
Alex Daragiu: Deci satelitul ce e? Un obiect sau o chestie, care trebuie trimis undeva în spațiu, să orbiteze, și la final, după o perioadă de timp, – ați spus voi – să dispară, să facă poc?
Sebastian Severin: Da, să nu polueze orbitele sau Spațiul, în general. Fie că e vorba de Pământ, fie că e Luna sau Marte, trebuie să ne asigurăm că nu facem gunoi în spațiu.(…)
În principiu, la proiectele satelitare, cum sunt cele de cubesats, dimensiunile clasice sunt cuburi de 10x10x10cm.
La sateliții mai mari, în schimb, sunt alte cerințe, în funcție de misiunea lor principală, dar tot așa, standardizate. Trebuie să nu încălcăm regulile.
Alex Daragiu: Ok, hai să continuăm cu ăla de acolo, care are două picioare și un cap. Ce cu el? Ăla trebuie să încapă tot într-o doză?
Sebastian Severin: Ăsta este o variantă mai mare a celui de aici propriu-zis. El e conceput să încapă într-o doză. Astea-s mai mult proiecte educaționale destinate liceenilor și nu numai, chiar și la nivel de gimnaziu.
Alex Daragiu: Ok, și ce ar trebui să facă el?
Sebastian Severin: Dozele astea sunt puse în rachete cu bătaie scurtă, urcă la 135 kilometri, spre exemplu, și coboară cu o parașută. Cel mai des, misiunile sunt de măsurare a nivelului de poluare sau a altor parametri atmosferici, cum sunt curenții de aer sau ce particule sunt, ce concentrație a gazelor avem. (…)
Iulia Tincă: Sateliul nostru va fi open-source pentru studenții și elevii din România. Și cine dorește să facă o poză, de exemplu, deasupra teritoriului României cu propriul lui cod, poate să aplice pe platforma noastră și o să facă poza.
Sau, dacă vrea să facă orice alt experiment, (…) vrei să comunici, poate vrei să trimiți un anume semnal spre Pământ, poți s-o faci tu cu mâna ta, și asta cred că oferă satisfacție multor studenți.
Alex Daragiu: Noi când ne gândim la sateliți, în mod normal, ne gândim la ce vedem la televizor, că e Starlink-ul lui Elon Musk, sau că e unul de-ăla de pe vremuri, din filmele vechi cu Apollo. Care e diferența dintre unul mare și ăsta?
Iulia Tincă: Este mai eficient, pentru că este în primul rând mai mic, are dimensiuni reduse, masă redusă, dar este și mai accesibil din punct de vedere al fezabilității pentru studenți. Pentru că pentru un student este imposibil să facă un satelit clasic, cum ai descris tu mai devreme.
Aici avem câteva standardizări – dimensiunea este standard, și componentele sunt de multe ori deja dezvoltate. Și atunci ți-e mai ușor să să pui cap la cap un satelit, ca să zic așa.
Și cumva, dacă ești un student pasionat și te înscrii într-o astfel de echipă cum este echipa noastră, ai șansa de a participa la crearea unui satelit cu adevărat. Și pot să guști puțin din industrie, ca să zic așa.
Alex Daragiu: Cu ce informații poate să mă ajute ROSPIN? De exemplu, dacă eu sunt pasionat, ce ar trebui să fac să particip la ceva?
Sebastian Severin: Pentru chestia asta avem programele educaționale, care momentan sunt doar pe două categorii – studenți și elevi de liceu. Dar plănuim să le extindem. Iar programele astea, spre exemplu ROSPIN Academy, care e format din trei nivele, acoperă fix bucățele din dezvoltarea unei misiuni spațiale și nu se limitează doar la sateliți, ci și la altfel de roboței.
Spre exemplu, momentan avem un mock-up care este în pregătire și este public. La noi pe site se găsesc toate informațiile, poate oricine să le acceseze.