Cu două treimi mai multe deşeuri până în 2050: volumul de deşeuri din lume, estimat la 2,3 miliarde de tone în 2023, va continua să crească exponenţial dacă nu se iau măsuri.
Aceasta creștere a deșeurilor va avea un impact masiv asupra sănătăţii şi economiilor, a avertizat miercuri ONU
În acest ritm, deşeurile curente ar trebui să ajungă la 3,8 miliarde de tone la jumătatea acestui secol, depăşind previziunile dintr-un raport precedent întocmit pe această temă de Banca Mondială.
Criza va fi cu atât mai acută cu cât creşterea se anunţă deosebit de mare în ţările în care tratarea deşeurilor rămâne o activitate poluantă: depozitarea la groapa de gunoi (poluarea solurilor, emanaţii poluante şi de gaze cu efect de seră, precum metanul), incinerare fără recuperare.
Costul lor direct şi indirect ar trebui să devină aproape dublu şi să ajungă la 640 de miliarde de dolari pe an până în 2050, consideră noul raport redactat de Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), considerat în acelaşi timp „un ghid şi un apel la acţiune”.
În 2020, costul direct al tratării deşeurilor a fost estimat la 252 miliarde de dolari (361 miliarde de dolari dacă sunt incluse şi costurile indirecte legate de poluarea generată de instalaţiile sau metodele inadaptate de gestionare).
Există „o nevoie urgentă” de a începe „o reducere drastică a deşeurilor” şi de a investi în economia circulară, a îndemnat ONU
Ţinerea deşeurilor „sub control”, mai ales prin metode mai bune de tratare, ar putea limita costul lor anual net la 270 miliarde de dolari până în 2050.
Însă este posibil să se meargă şi mai departe, prin trecerea la o adevărată economie circulară, la practici mai bune ale producătorilor industriali şi la o gestionare completă a deşeurilor reziduale, toate acestea putând genera chiar un câştig net de peste 100 de miliarde de dolari pe an, au pledat autorii noului raport, intitulat „Transformarea deşeurilor în resurse”.
„În numeroase economii cu creştere rapidă se dezbate despre ponderea tot mai mare a deşeurilor”, a declarat directoarea UNEP, Inger Andersen, subliniind totodată „rolul cheie” al actorilor publici şi privaţi, care pot găsi „oportunităţi pentru a crea societăţi mai viabile”.