MBDA este o companie europeană integrată de apărare, compusă din AIRBUS, BAE Systems şi Leonardo, care are peste 14.000 de angajaţi la nivel mondial (cei mai mulţi dintre aceştia, 6.100, se află în Franţa). Compania produce atât sisteme terestre de apărare, cât şi aeriene şi maritime. Printre cele mai cunoscute se numără Mistral sau Brimstone, Taurus KEPD 350E, Storm Shadow/ SCALP, VL Mica, Exocet sau Sky Warden.
MBDA este, în acest moment, una dintre companiile spre care pare să-şi întoarcă privirea şi Ministerul Apărării din România, pentru diverse programe: SHORAD, VSHORAD, dotarea elicopterelor Airbus cumpărate pentru Forţele Navale şi modernizarea fregatelor T22, care vor fi dotate cu sisteme de rachete. Despre cele două din urmă programe, citeşte aici.
ULTIMELE ȘTIRI
Macron pregătește 5 scenarii de război. Parisul ar putea disloca 20.000 de soldați în 30 de zile, susține Șeful Statului Major al Armatei
Oprea: Relaţiile comerciale dintre România şi Coreea de Sud au crescut cu 35% în opt ani
Visa şi Mastercard ajung la un acord de 30 de miliarde de dolari cu comercianţii din SUA în privinţa comisioanelor
Programul SHORAD-VSHORAD. Rachetele Mistral şi VL Mica, două dintre opţiunile Armatei României. Ministerul Apărării ar putea să cumpere Mistral 3 şi printr-o achiziţie comună cu alte cinci state, prin programul EDIRPA
Vezi mai multe articole din categoria social
De departe unul dintre cele mai complexe programe este programul SHORAD-VSHORAD. MApN vrea să se doteze cu 41 sisteme de rachete cu rază mică şi foarte mică de acţiune (SHORAD-VSHORAD) în valoare de 4,2 miliarde de euro, în felul următor: 16 sisteme integrate de rachete antiaeriene SHORAD-VSHORAD pentru Forţele Aeriene şi 9 sisteme SHORAD şi 16 VSHORAD pentru Forţele Terestre.
Urmărind portofoliul MBDA şi citind condiţiile licitaţiei pentru programul SHORAD-VSHORAD, două sisteme par să fie posibile opţiuni pentru România: Mistral şi VL Mica. În programul menţionat, factorii de evaluare a ofertei, aşa cum au fost anunţaţi de România, sunt: pondere domeniu tehnic 50%, pondere domeniu financiar 30% şi pondere termen de livrare 20%, cel din urmă fiind un aspect foarte important, mai ales că MBDA îşi propune, potrivit reprezentanţilor săi, să crească producţia de Mistral cu rază scurtă de acţiune de patru ori, în viitor. Acest lucru ar putea cântări mult în opţiunile ministerului.
Rachetele Mistral propuse de MBDA pentru programul de înzestrare VSHORAD sunt folosite de 18 clienţi din toate părţile lumii şi de 8 state NATO. Rachetele Mistral, de altfel, sunt deţinute de 36 de ţări, peste 18.000 de bucăţi fiind vândute de companie până în acest moment.
Foto: MBDA
Rachetele Mistral vin în mai multe versiuni: Atlas RC, un sistem de apărare aeriană controlat de la distanţă şi instalat pe un vehicul (poate fi vorba de vehicule tip Sherpa sau URO VATMAC ST5, PANDUR, BOXER sau STRYKER), SIMBAD-RC, un sistem de apărare aeriană integrat pe nave, ATAM, sistem aer-aer pentru elicoptere, MANPAD, un sistem de lansare portabil, care presupune dislocarea rachetelor Mistral 3 de tip „trage şi uită” la nivel terestru, pe vehicule sau pe nave.
Rachetele Mistral 3 sunt rachete care pot fi folosite în mai multe domenii şi pe mai multe platforme, având o rată de succes, demonstrată pe câmpul de luptă, de 96%. Au rază de acţiune scurtă (6,5 km) şi transportă explozibil de 3 kg. Racheta are o durată de viaţă, fără mentenanţă, de 20 de ani. Rachetele Mistral 3 sunt ghidate prin infraroşu, pot fi folosite atât ziua, cât şi noaptea, şi în diverse condiţii meteorologice. Au un cap de ghidare cu infraroşu şi pot exploda atât la impact, cât şi la proximitate (bilele de tungsten se răspândesc pe suprafaţa din apropierea ţintei, când racheta simte că nu o poate lovi direct, şi produc pagube uriaşe).
Important la aceste rachete este varietatea ameninţărilor împotriva cărora pot fi folosite, pentru că pot viza atât aeronave de mari dimensiuni, cât şi drone tactice, drone de mici dimensiuni, elicoptere, aeronave de luptă, aeronave de ultimă generaţie, nave sau chiar rachete supersonice sau subsonice de croazieră. Acestea pot fi instalate direct la sol, pe o platformă sau pe nave şi pot fi folosite şi în versiune MANPAD. Sunt destul de uşor de manevrat, după cum susţin reprezentanţii companiei, instrucţia forţelor putând dura între câteva săptămâni şi 2-3 luni. Eficienţa rachetelor a putut fi văzută, de altfel, în Ucraina, atât Franţa, cât şi Norvegia trimiţând astfel de sisteme ucrainenilor pentru a lupta împotriva forţelor invadatoare ruseşti.
O altă opţiune pentru programul SHORAD-VSHORAD pentru România sunt rachetele VL Mica. Rachetele VL Mica sunt propuse României în cadrul programului SHORAD şi vin în două variante, terestru şi naval. Au un diametru de 160 de mm, o lungime de 3,1 metri şi o greutate de 112 kilograme. Sistemul are două versiuni, IR şi RF şi este conceput şi pentru a face faţă oricăror tipuri de condiţii meteo, de exemplu, pentru a putea fi folosit când vremea este înnorată, o capabilitate pe care nu o au multe rachete.
Racheta poate exploda la impact sau în proximitate. Are o rază de acţiune de 20 de km şi o altitudine de maximum 9.000 de m. În cazul unui conflict, sistemul VL Mica cu baza la sol poate fi operaţionalizat în doar 10 minute şi necesită în jur de 15 minute pentru a fi înlocuite rachetele folosite şi a lansa din nou. Are o durată de viaţă de 25 de ani şi nu necesită mentenanţă preventivă, ci doar o verificare o dată la cinci ani.
România caută să cumpere atât sisteme cu rază scurtă de acţiune, foarte scurtă, cât şi integrate, iar sistemele Mistral şi VL Mica pot fi integrate, după cum susţin reprezentanţii companiei, pentru a oferi o apărare pe două niveluri. Ar fi vorba despre un sistem care ar folosi acelaşi radar şi acelaşi sistem de control.
MBDA a dezvoltat, în ultimii ani, şi o versiune nouă a rachetei VL Mica, mai precis VL Mica NG (New Generation), însă, având în vedere că termenul de livrare reprezintă un criteriu important pentru un posibil contract între România şi compania franceză, aceasta s-ar putea să nu se afle printre opţiunile ministerului apărării.
Despre discuţiile dintre MApN şi companie privind posibilitatea unui contract nu ştim prea multe, însă clar este că MBDA ar fi dispusă să colaboreze cu industria românească de apărare pentru mentenanţa şi logistica sistemelor, dar nu mai mult. Un lucru observat la toate fabricile vizitate este faptul că aceştia au o infrastructură bine pusă la punct şi o tehnologie modernă, greu transferabilă. De asemenea, mi-a fost oferită impresia şi că nu există foarte multă deschidere pentru un transfer de know-how, dar, având în vedere condiţiile actuale de securitate şi cerinţele de la industria de apărare din partea statelor europene, independenţa lor este cumva de înţeles.
România poate achiziţiona rachete Mistral 3 prin programul EDIRPA
Diferite de achiziţia în cadrul programului SHORAD-VSHORAD, care poate fi fie una guvern la guvern, fie parte a licitaţiei lansate de MApN, România mai poate cumpăra rachetele Mistral 3 şi printr-o achiziţie comună, cu alte cinci state, prin programul EDIRPA. Acesta din urmă este un program lansat la nivel european, prin care se încearcă stimularea achiziţiilor comune de apărare. EDIRPA încurajează statele membre UE să cumpere arme împreună, asigurând interoperabilitatea şi întărirea economiei şi industriei europene de apărare. Grupul trebuie să fie compus din cel puţin trei ţări şi, dacă echipamentele sunt cumpărate la comun, statele vor putea primi înapoi o parte din bani din bugetul UE.
EDIRPA stabileşte condiţii clare pentru contractori, subcontractori şi pentru produsele care sunt eligibile, precum şi condiţii pe care trebuie să le îndeplinească proiectele pentru a primi finanţarea:
– contractorii implicaţi în achiziţiile comune trebuie să fie stabiliţi şi să aibă structurile executive de management în UE sau într-o ţară asociată (Islanda, Liechtenstein sau Norvegia). Acestea nu trebuie să fie controlate de către o ţară terţă neasociată. Fondurile EDIRPA nu pot fi folosite pentru face rost de componente din ţări care nu respectă relaţiile de bună vecinătate;
– contractorii trebuie să folosească centrele şi resursele care sunt localizate în UE sau într-o ţară terţă asociată. Folosirea centrelor non-UE este permisă doar când un producător din UE nu are infrastructura necesară pe teritoriul UE;
-statele membre pot cumpăra doar produse care nu au niciun fel de restricţii din cauza unor state terţe neasociate, care le limitează posibilitatea de folosire. Acest lucru nu se aplică în cazuri unor produse de apărare esenţiale sau urgente, dacă acestea au fost folosite înainte de 24 februarie 2022 în majoritatea consorţiului, iar membrii consorţiului se angajează să studieze fezabilitatea înlocuirii acelor componente restricţionate cu alte componente de origini UE;
– va fi impusă o limită de 15% pentru a permite distribuirea egală a fondurilor disponibile între statele membre.