Sunt cei care se concentrează pe keto şi cei pe paleo în timp ce, aproape de vară, pe reţelele de socializare apar diete noi şi bizare promiţând miracole. Medicii subliniază de ceva timp că nu toate dietele îşi ţin promisiunile. De fapt, adesea este exact invers. Ei promovează dieta flexibilă.
Conceptul a fost reluat recent în best sellerul „Think Like A Dietitian”, de Joyce Patterson, specialist în îngrijirea diabetului şi educaţie la Michigan Medicine din Ann Arbor (SUA), şi se bazează pe conceptul că flexibilitatea alimentară este mai durabilă decât un plan de dietă rigid şi, de asemenea, poate produce rezultate mai bune în timp. Concept exprimat în urmă cu câţiva ani şi în cartea „Dieta nu este o dietă”, a nutriţionistului italian Debora Rasio.
ULTIMELE ȘTIRI
China are legătură cu atacurile cibernetice asupra listelor electorale din Marea Britanie, susține Oliver Dowden
Schimbări majore la conducerea Boeing: CEO-ul Calhoun şi preşedintele Kellner pleacă
Românii, avertizaţi că Franţa a ridicat planul Vigipirate la cel mai înalt nivel: „urgenţă atentat”
O mare companie auto din Japonia anunţă că va lansa 30 de modele noi în următorii trei ani
Vezi mai multe articole din categoria sanatate
Cele mai populare diete se bazează pe puţine dovezi ştiinţifice, deşi există unele precum dieta mediteraneană care se bucură de un sprijin ştiinţific larg şi altele precum postul ketogenic şi intermitent care, sub supraveghere medicală, se pot dovedi eficiente în menţinerea unor afecţiuni metabolice.
Dar nu toată lumea este capabilă să le urmeze şi să beneficieze de ele. „Atunci când o dietă arată rezultate promiţătoare în cercetare, mulţi medici bine intenţionaţi, dar lipsiţi de cunoştinţe nutriţionale, se grăbesc să o recomande”, admite Patterson. „Dar de la dietele sărace în grăsimi la dietele sărace în carbohidraţi şi până la post, cele mai populare diete sunt, în mod ironic, cele mai restrictive. Şi nu este de mirare că tind să fie nesustenabile pe perioade lungi”.
Ce este dieta flexibilă
Dieta flexibilă este un regim alimentar care nu dă sau nu ar trebui să dea senzaţia de a fi „la dietă”. Implica monitorizarea aportului de macronutrienti (proteine, carbohidrati, grasimi) pentru a atinge un obiectiv de compoziţie corporală. În dieta flexibilă, niciun aliment nu este considerat bun sau rău.
Şi fiecare aliment (neprocesat) îşi are locul în ceea ce priveşte sănătatea şi performanţa. În practică, mâncarea este cea care se adaptează stilului de viaţă, nu invers. Scopul este să ne atingem obiectivele de sănătate, fără a sacrifica preferinţele alimentare. Pe scurt, mai mult decât o dietă, este un mod de a mânca care este durabil pe termen lung, dacă nu pentru toată viaţa. Asta nu înseamnă că ne putem răsfăţa cu tot ce ne place.
O dietă flexibilă care se respectă necesită întotdeauna conştientizare şi măsură, cu cele 3 componente care alcătuiesc caloriile din alimentele noastre: proteine, grăsimi şi carbohidraţi. Fiecare macronutrient este alcătuit din cantităţi diferite de calorii şi are efecte unice asupra corpului.
Nu toată lumea este în favoarea acestei abordări. Totuşi, Patterson consideră că cele mai multe diete flexibile funcţionează pentru că, indiferent dacă controlăm caloriile, carbohidraţii, grăsimile sau proteinele, de obicei se aplică unele concepte de bază, cum ar fi controlul zaharurilor adăugate şi a nutrienţilor şi alimentele ultraprocesate.
Expertul american sugerează, de exemplu, regula „80/20” care presupune respectarea recomandărilor dietetice în 80% din ocazii şi să nu vă faceţi griji pentru restul de 20%, ţinând cont de practic, gusturile şi interacţiunile sociale. Indiferent de tipul de dietă flexibilă ales – întotdeauna cu ajutorul unui expert în nutriţie – o mare parte din literatura ştiinţifică este de acord cu faptul că o dietă flexibilă şi sănătoasă are succes.6