Construită într-o locație strategică, cetatea a avut de-a lungul secolelor rolul de a păzi ieșirea și intrarea în Transilvania pe valea Mureșului.
Cetatea medievală a Devei a fost construită pe Dealul Cetății, un con vulcanic cu o altitudine de 378 de metri, cetatea păzește orașul Deva, având o poziție strategică.
Descoperirile arheologice din această zonă remarcă urme de locuire încă din perioada neolitică și din epoca bronzului. Prezența blocurilor de piatră cioplită, cu caracteristicile distincte ale tăieturilor în formă de coadă de rândunică, sugerează cercetătorilor existența unei fortificații dace, îmbinând astfel istoria fascinantă a locului cu măreția sa arhitecturală medievală.
Cetatea Deva se află pe un deal de origine vulcanică, la o altitudine de 171 de metri deasupra nivelului mării și de 184 de metri deasupra orașului. Priveliștea din vârf este spectaculoasă, oferind un orizont larg. Numele său provine din limba dacică, însemnând „cetate”, iar „Decidava” sau „Dacidova” înseamnă „cetatea dacilor”.
Ungurii susțin că cetatea a fost construită în timpul domniei lui Bela al IV-lea, însă această afirmație este contestată.
Se consideră că românii nu ar fi renunțat la un loc strategic precum acesta pentru apărarea granițelor Mureșului.
De-a lungul istoriei, cetatea Deva a fost un punct de rezistență neînvins. La început, a fost în stăpânirea regilor Ungariei, apoi a principilor Ardealului, și a fost, de asemenea, proprietatea familiei Huniazilor.
Niciodată nu a fost cucerită prin forță, de aceea a fost cunoscută ca „cheia Ardealului”. Cetatea Deva a fost martora multor evenimente istorice, găzduind o varietate de personalități și evenimente, de la nobili bogați la luptători pentru dreptate.
Astăzi, ruinele cetății sunt un loc de plimbare pentru turiști. Pentru cei curioși, cetatea Deva este o fereastră către trecutul glorios și fascinant al regiunii.
După invazia tătarilor, regele Béla al IV-lea al Ungariei a ordonat construirea unei noi cetăți în jurul anilor 1269, conform primului document atestat despre aceasta.
Cetatea Deva a fost menționată într-un act de donație al tânărului rege Ștefan, fiul lui Béla al IV-lea, care recunoștea vitejia comitelui Chyl din Câlnic în luptele purtate sub zidurile cetății.
În doar patru ani de la prima atestare documentară, cetatea a fost martora unor lupte aprige împotriva invaziei tătarilor.
La sfârșitul secolului al XIII-lea, cetatea Deva a devenit reședința voievozilor Roland Borșa și Ladislau Kán, care își exercitau autoritatea asupra voievodatului Transilvaniei de acolo.
Alegerea cetății drept reședință voievodală sugerează că aceasta era considerată puternică și avea suficiente construcții pentru a fi potrivită pentru astfel de funcții. După 1315, cetatea a revenit în stăpânirea regelui Carol Robert de Anjou.
Castelanii cetății Deva în secolul al XIV-lea au fost comiți ai comitatului Hunedoara.
În secolul al XIV-lea, Deva și satele din jur au fost denumite ca „district militar valah”, iar cetatea a avut în jurisdicție patru scaune care făceau parte din domeniul regal și erau conduse de cnezi.
În 1302, cetatea era în posesia voievozilor transilvăneni. În 1580, cetatea a fost întărită și a fost martora victoriei lui Török János împotriva pașei Kasim.
Cetatea a început să capete importanță militară în secolul al XVII-lea, fiind singura cetate neocupată după cucerirea turcă a orașului Oradea.
În 1444, cetatea a intrat în posesia lui Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei, împreună cu 56 de sate și minele de aur din Munții Apuseni.
În timpul stăpânirii sale, târgul Deva a fost menționată pentru prima dată într-un document scris. Familia Corvinilor și-a încheiat stăpânirea asupra cetății și a domeniului Devei în 1504.
În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, principele Gabriel Bethlen a construit un bastion în cetate, care a servit drept închisoare și loc de tortură.
În 1579, episcopul Francisc David a fost închis în cetate și a murit acolo în 15 noiembrie 1579. În 1657, cetatea a fost ocupată de otomani, iar în timpul răscoalei lui Rákóczi din 1704, a fost capturată de curuți.
Din 1713, s-au efectuat lucrări de transformare a cetății într-o fortificație bastionară, iar între 1717 și 1719, cetatea a fost întărită din nou.
În 1752, deși importanța sa militară a scăzut, cetatea a fost reînnoită, iar în 1784, a fost atacată în timpul răscoalei țărănești din Transilvania.
Din acel moment, cetatea Deva nu a mai avut o funcționalitate militară. În 1817, împăratul Francisc I al Austriei și soția sa au ordonat refacerea cetății, lucrările durând 12 ani.
În timpul revoluției maghiare din 1848–1849, cetatea a fost ocupată de soldații austrieci sub comanda lui Kudlich.
Lupte au avut loc doar după eliberarea Transilvaniei de Nord de către generalul polonez Bem. În februarie 1849, cetatea a fost ocupată de revoluționarii maghiari, devenind din cele trei cetăți ocupate de honvezi, după Buda și Arad.
Pe 13 august 1849, magazia cu praf de pușcă a cetății a explodat, distrugând în mare parte cetatea și provocând moartea soldaților din garnizoana sa. În 18 august 1849, generalul Bem a capitulat în fața trupelor habsburgice.
Există mai multe legende care circulă în jurul Cetății Deva. Una dintre ele povestește despre o zână cu părul de aur, care locuia pe Dealul Uroiului și a construit cetatea. Sora ei, cunoscută sub numele de zâna Cetății Colț (Subcetate), locuia la poalele Retezatului, iar un pod de aur le lega pe cele două.
Între ele exista o dușmănie profundă, iar într-o explozie de furie, zâna de pe Dealul Uroiului a aruncat mistria (barda), tăind vârful muntelui, care de atunci a fost numit Retezat.
O altă legendă susține că Cetatea Deva a fost construită de pitici și că a fost locul de refugiu al unui balaur cu șapte capete, care a fost ucis de eroul Iorgovan în peșterile de la Porțile de Fier.
O a treia legendă, similară cu cea a Meșterului Manole, îl amintește pe zidarul Könives Kelemen, care, împreună cu 12 tovarăși, s-a angajat să construiască cetatea pentru aur și argint.
Cu toate acestea, ceea ce au construit în timpul zilei se prăbușea în timpul nopții. Au făcut un jurământ că nevasta celui care vine prima oară la ei va fi arsă, iar cenușa ei va fi amestecată în tencuială. Din păcate, soția lui Kelemen a fost prima care a venit, fiind arsă, iar copilul lor a murit de durere.
Pe teritoriul județului se află siturile arheologice ale fostelor capitale ale Daciei antice. Întregul loc este spectaculos, plin de obiective turistice populare.
Castelul Corvinilor
Castelul Corvinilor este cu siguranță una dintre cele mai cunoscute și impresionante destinații turistice din Hunedoara.
Această fortăreață medievală atrage curiozitatea a mii de vizitatori și emană o aură de poveste și mister.
Construit în secolul al XV-lea, castelul a servit drept reședință pentru Iancu de Hunedoara și fiul său, Matia Corvin, primul rege al Ungariei.
Cu o arhitectură gotică distinctivă și dimensiuni grandioase, castelul este considerat una dintre cele mai frumoase și impresionante fortărețe din Europa și din lume.
Turnurile sale înalte și atmosfera medievală îl fac să pară desprins dintr-un basm. Odată ce pășești pe puntea de acces care se înalță deasupra unui pârâu, vei fi impresionat de grandiozitatea acestui monument istoric.
Lacul Cinciș
Lacul Cinciș este unul dintre cele mai mari și impresionante lacuri din Transilvania, situat la doar 10 kilometri distanță de municipiul Hunedoara.
Întins pe o suprafață de peste 860 de hectare și înconjurat de coline împădurite, lacul atrage vizitatorii cu plajele sale cu nisip și cu peisajul său natural spectaculos. Aici poți să te relaxezi la plajă, să pescuiești sau să te plimbi cu bicicleta pe malurile liniștite ale lacului, admirând frumusețile naturii din jur.
Măăstirea Prislop
Mănăstirea Prislop este un loc sacru, încărcat de spiritualitate și emoție. Situată la aproximativ 15 kilometri de orașul Hațeg și la 25 de kilometri de municipiul Hunedoara, mănăstirea datează din secolul al XVI-lea și este amplasată într-un peisaj superb.
Aici se odihnește în veșnicie Părintele Arsenie Boca, iar mii de pelerini și credincioși vin să se reculeagă și să se roage la mormântul său, considerat unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din România.
Rezervația de zimbri din Țara Hațegului
Rezervația de zimbri din Țara Hațegului este un alt punct de atracție deosebită din Hunedoara.
Situată în Pădurea Slivut, la aproximativ 6 kilometri distanță de centrul orașului Hațeg, rezervația oferă vizitatorilor o șansă rară de a vedea această specie emblematică în habitatul său natural.
Inițial înființată în anul 1958 pentru protecția zimbrilor, rezervația oferă o experiență de neuitat în mijlocul naturii.
Acestea sunt doar câteva dintre cele mai populare atracții turistice pe care le poți explora în Hunedoara.