Emmanuel Macron a declarat, duminică, că susţine o nouă legislaţie referitoare la sfârşitul vieţii care ar permite ceea ce el a numit „ajutor pentru a muri” şi doreşte ca guvernul său să prezinte proiectul de lege în Parlament în luna mai.
Vecinii Franţei, Elveţia, Belgia şi Olanda au adoptat deja legi care permit, în anumite cazuri, moartea asistată medical. Însă Franţa s-a opus acestui pas, în parte sub presiunea Bisericii Catolice.
După mai multe luni de reflecţie şi mai multe amânări, Emmanuel Macron a dezvăluit duminică modelul său francez pentru „sfârşitul vieţii”: este vorba despre un „ajutor pentru moarte” care ar permite anumitor pacienţi, în „condiţii stricte”, să primească o „substanţă letală”.
Într-un interviu publicat în La Croix şi Libération, şeful statului a declarat că proiectul de lege al guvernului, care ar urma să includă şi o secţiune de consolidare a îngrijirii paliative, va fi prezentat Consiliului de Miniştri în aprilie şi va avea o primă lectură în Adunarea Naţională în mai, înainte de alegerile europene din iunie. Procesul parlamentar se anunţă a fi unul lung, rezultatul final fiind puţin probabil înainte de 2025.
Legea Claeys-Leonetti referitoare la sfârşitul vieţii, adoptată în 2016, autorizează sedarea profundă, dar numai pentru persoanele al căror prognostic este ameninţat pe termen scurt.
În interviul acordat ziarului Liberation, Emmanuel Macron a declarat că nu doreşte să numească noua legislaţie eutanasie sau sinucidere asistată, ci mai degrabă „ajutor pentru a muri”.
„Ea nu creează, strict vorbind, un nou drept şi nici o libertate, dar trasează o cale care nu exista până acum şi care deschide posibilitatea de a solicita asistenţă pentru moarte în anumite condiţii stricte”, a spus el.
Această posibilitate se va aplica doar persoanelor adulte, cu condiţia ca acestea să fie „capabile de un discernământ deplin şi complet” – ceea ce exclude, de exemplu, pacienţii psihiatrici sau bolnavii de Alzheimer -, să sufere de o patologie „incurabilă”, cu un „prognostic de ameninţare a vieţii pe termen scurt sau mediu”, şi să treacă printr-o suferinţă „intratabilă” care nu poate fi ameliorată.
În cazul în care un pacient doreşte să acceseze acest nou „ajutor”, el poate face o cerere şi va primi avizul „colegial” al echipei medicale în termen de două săptămâni.
Dacă avizul este favorabil, pacientul va primi o reţetă pentru un produs letal, valabilă timp de trei luni, pe care o va putea lua singur. Sau, în cazul în care nu este în măsură să facă acest lucru – în special în cazul anumitor boli neurodegenerative, cum ar fi boala Charcot – poate fi asistat de un membru al corpului medical sau de un voluntar la alegerea sa.
Persoana poate „să se retragă în orice moment”, a precizat preşedintele.
Deşi acest act ar putea fi asimilat unei forme de sinucidere asistată, el a insistat că a dorit să evite acest termen sau pe cel de eutanasie, deoarece „consimţământul” pacientului este esenţial, iar „decizia medicală are un rol de jucat”, „cu criterii precise”.
Subiectul este unul sensibil: în timp ce mai multe sondaje de opinie arată că majoritatea francezilor sunt în favoarea legalizării unei anumite forme de moarte asistată, perspectiva este respinsă de grupurile religioase şi de un număr mare de îngrijitori.
De aici şi alegerea preşedintelui de a vorbi simultan într-un cotidian catolic, La Croix, şi într-un alt cotidian de stânga, Libération, care a susţinut adesea această cauză.
Macron a spus că în noua lege vor trebui îndeplinite anumite condiţii, iar o echipă medicală va evalua şi se va asigura că criteriile de decizie sunt corecte. Legea ar viza doar adulţii capabili să ia această decizie şi al căror prognostic de viaţă este ameninţat, cum ar fi cancerul în stadiu final, a spus el. Membrii familiei ar putea, de asemenea, să facă apel la decizie, a precizat Macron.
Proiectul de lege se bazează pe activitatea unui grup de 184 de cetăţeni francezi numiţi aleatoriu care au dezbătut această problemă. Aceştia şi-au încheiat activitatea anul trecut, 76% dintre ei declarându-se în favoarea permiterii unei forme de asistenţă pentru moarte, în cazul celor care o doresc.
Decizia de a merge mai departe cu legislaţia care se referă la sfârşitul vieţii vine după ce dreptul la avort a fost înscris în Constituţia franceză, în urma unui vot copleşitor al parlamentarilor francezi, la începutul acestei luni.
Macron a încercat să îşi consolideze imaginea de reformator social cu doar trei luni înainte de alegerile europarlamentare din iunie. În sondaje, partidul său se află la peste 10 puncte în spatele partidului de extremă dreapta Rassemblement National al fostei sale rivale la prezidenţiale Marine Le Pen.
Modificarea legii din 2016 privind sfârşitul vieţii, care admite „sedarea profundă şi continuă” în caz de suferinţă intolerabilă, atunci când prognosticul vital pe termen scurt este la o cotă minimă, a fost o promisiune de campanie a lui Emmanuel Macron.
Proiectul de lege va include măsuri din planul pe zece ani care urmează să fie prezentat la sfârşitul lunii martie pentru a consolida îngrijirile paliative, care sunt considerate în general ca fiind insuficiente în Franţa. Preşedintele a dorit un text unic „pentru a nu da impresia că se oferă ajutor la moarte pentru că societatea nu este capabilă să aibă grijă de ea însăşi”.
„Pe întreaga perioadă, vom investi un miliard de euro în plus în acest domeniu”, în plus faţă de cele 1,6 miliarde de euro consacrate în prezent îngrijirii de susţinere, a anunţat Macron. O unitate de îngrijiri paliative va fi înfiinţată în fiecare dintre cele 21 de departamente care nu au încă una.
În cadrul interviului, şeful statului a declarat că „mii de persoane şi familii aşteaptă” această evoluţie, dar a recunoscut, de asemenea, că această lege nu poate fi „total” consensuală.