În urmă cu 10 ani, pe 8 martie 2014, avionul MH370, care aparținea companiei aeriene Malaysia Airlines, dispărea de pe radare, devenind astfel cel mai mare mister al aviației.
Pe 8 martie 2014, avionul MH370 decola, pe timp de noapte, din Kuala Lumpur cu destinația Beijing. La mai puțin de o oră de la începerea zborului, pilotul transmitea personalului de la punctul de control noapte bună, acestea fiind ultimele cuvinte auzite de la oricare dintre persoanele aflate în acel avion.
Aeronava Beoing 777, în care se aflau 227 de pasageri și 12 membri ai echipajului, era aproape de intrarea în spațiul aerian al Vietnamului când brusc și-a schimbat direcția de mers, iar toate căile de comunicare electronică au picat.
Avionul s-a întors, inițial în spațiul Malaeziei, apoi s-a îndreptat către sudul Oceanului Indian și ar fi continuat zborul până ar fi rămas fără combustibil.
Cea mai mare și mai scumpă operațiune de căutare din istorie a durat patru ani, însă autoritățile nu au reușit să dea de urma avionului.
Mii de oceanografi, ingineri aeronautici și detectivi amatori au cercetat cu atenție datele care au putut fi obținute cu ajutorul radarelor și sateliților, încercând să calculeze unde și-a încheiat călătoria.
Pentru familiile pasagerilor au fost 10 ani de durere și suferință în care au încercat să continue căutările pentru a afla ce s-a întâmplat, de fapt, cu MH370 și de ce.
De-a lungul timpului au fost găsite pe diferite plaje din estul Africii mai multe bucăți ale unor piese despre care autoritățile spun că au aparținut MH370, acestea fiind prezentate ca o dovadă că Oceanul Indian este locul în care avionul s-a prăbușit.
Înainte ca aceste bucăți să fie găsite, singura dovadă care arăta faptul că avionul s-a dus în sudul Oceanului Indian erau șase semnale, unul pe oră, primite de compania Inmarsat prin intermediul sateliților, acel radar fiind singurul care nu a fost oprit. Specialiștii au putut face calcule folosindu-se de distanța de la avion la satelit în fiecare dintre cele șase ore, astfel reușind să obțină un perimetru în care avionul s-ar fi prăbușit, însă nu și un loc exact.
Căutările, la care au luat parte 60 de nave și 50 de aeronave din 26 de țări, au durat din martie 2014 până în ianuarie 2017. Acestea au fost reluate la începutul anului 2018 timp de cinci luni de către o companie privată cu sediul în SUA, Ocean Infinity, folosind drone subacvatice pentru a scana fundul oceanului.
Lipsa informațiilor solide a dus la apariția mai multor teorii despre ceea ce s-ar fi întâmplat cu MH370: deturnarea acestuia și zborul către Rusia sau către o bază aeriană a SUA de pe insula Diego Garcia, sau chiar doborârea acestuia.
Florence de Changy, o jurnalistă din Franța care a scris o carte despre acest caz, spune că informațiile potrivit cărora avionul a luat un viraj apoi a mers spre sudul oceanului a fost falsificate. Ea mai spune că nu crede că piesele găsite pe plaje aparțin MH370, dar ridică întrebări cu privire la încărcătura care se afla la bordul avionului și nu fuseseră scanate. Ea sugerează că aceasta ar putea fi motivul pentru care MH370 a fost doborât de o aeronavă a SUA deasupra sudului Mării Chinei.
Cu toate acestea, datele transmise de radare și de sateliți sunt acceptate de experți și autorități ca fiind valide și spun că există o singură explicație pentru care avionul a zburat timp de șase ore către sudul oceanului: cineva a preluat controlul, mulți spunând că ar putea fi vorba chiar despre pilot, acesta fiind unul experimentat.
Luni, premierul din Malaezia a anunțat că ar putea fi reluate căutările zborului, după ce compania Ocean Infinity a transmis că are noi dovezi cu privire la locul în care avionul s-ar afla, fără să le prezinte publicului însă.